Necesitatea de a se aduna in grup, se datoreaza organismului lor, care prin el insusi nu poate sa dea insectei izolate posibilitatea de a-si pastra temperatura proprie care sa-i asigure supravietuirea.
O albina izolata de colonie este asemenea unei celule dintr-un organism; ea nu poate activa decat impreuna cu alte albine, indiferent daca are la dispozitie cea mai buna hrana. Din aceasta cauza, albinele care raman dupa plecarea de pe o vatra provizorie cauta alte albine cu care se asociaza în vederea continuarii vietuirii.
Privind cei trei factori principali care formeaza integritatea unei colonii: albinele lucratoare, matca si trantorii, colonia poate fi luata ca un tot biologic unitar, atat viata colectiva cat si cea individuala fiind calauzita de reflexe neconditionate instinctuale, innascute, care nu se schimba niciodata si sunt transmise ereditar.
Epuizarea mai grabnica sau mai tarzie a organismului albinelor se datoreaza mai ales activitatii de crestere a puietului. In cazul în care activitatea de crestere a puietului inceteaza pe timpul verii din diferite cauze, durata de viata a albinelor se mareste, acestea adaugandu-si o rezerva de materii proteice ce contribuie la formarea corpului gras.
Modul de hranire specific albinei se bazeaza pe schimburile de hrana dintre albine. Asa se explica de ce o albina izolata moare, fiind lipsita, printre altele, de anumite elemente vitale, pe care numai viata de colonie le poate avea.
Succesiunea si repartitiile muncii în stup sunt impuse în functie de varsta albinelor si de necesitatile de moment ale coloniei. Albinele comunica intre ele prin intermediul dansurilor, ultrasunetelor si mirosurilor eliminate cu ajutorul glandei Nasanoff (glanda odoranta ce serveste la identificarea albinelor aceluiasi stup).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu